Alexandru Rafila, declarații în premieră despre divorț şi perioadele dificile. Ministrul Sănătății își deschide sufletul

Alexandru Rafila este cunoscut de public atât din postura de ministru, cât și de doctor sau de profesor universitar. CANCAN.RO vă prezintă un altfel de interviu cu omul din spatele politicianului pe care îl vedem la televizor sau la diverse reuniuni de partid. Nu a ales întâmplător Medicina, fiind inspirat de vocația tatălui său, tot medic. Și susține că s-ar bucura dacă fiul său, Petru, ar duce ștafeta mai departe în acest domeniu. Nu îi va influența însă alegerea, dorindu-și ca tânărul să fie responsabil pentru alegerea făcută pe plan profesional. 

 Alexandru Rafila este divorțat și este tatăl unui băiat adolescent, Petru. Împreună cu fosta sa soție face echipă în ceea ce privește creșterea și educația fiului său. Cum a depășit problemele financiare la început de carieră, cât de cumpătat este la shopping, ce spune despre comentariile negative din online, dar și ce regrete are, ne-a povestit Alexandru Rafila într-un interviu de colecție CANCAN.RO.

 Alexandru Rafila: “Tatăl meu profesa ca medic de familie și era foarte dedicat pacienților lui”

Cum a fost copilăria dumneavostră? Majoritatea copiilor își doresc să devină medici când vor fi mari. În cazul dumneavoastră, alegerea Medicinei a fost o tradiție de familie?

Am avut o copilărie obișnuită în cartierul Drumul Taberei din București. Probabil că alegerea meseriei de medic nu a fost întâmplătoare, deoarece tatăl meu profesa ca medic de familie într-o localitate aflată la 30 de km de oraș și era foarte dedicat pacienților lui. Ulterior, am terminat Liceul de științe ale naturii C.A. Rosetti, la chimie biologie și, la fel ca majoritatea colegilor de clasă, am intrat la Facultatea de Medicină a UMF Carol Davila din prima încercare, în anul 1980.

Meteorologii Accuweather anunță 3 zile consecutive de ninsori și viscol în România

Ce a primit o clientă, după ce a comandat piept de pui în...

Rafila: “M-am căsătorit în anul 2000 și am divorțat câțiva ani mai târziu”

Informațiile legate de starea dvs civilă sunt contradictorii: ba că v-ați căsătorit târziu, respectiv la 45 de ani, ba că nu ați făcut acest pas. Așa că vă rog să elucidați misterul.

Este vorba despre informații personale, dar nu este niciun secret, m-am căsătorit în anul 2000 și am divorțat câțiva ani mai târziu. Am avut o lungă perioadă o relație consensuală cu mama copilului meu. Nu mi se pare nimic spectaculos sau contradictoriu în ceea ce privește starea mea civilă.

“Acestea sunt principiile pe care atât eu, cât și mama lui, le folosim în educația și formarea lui ca viitor adult”

Cum sunteți ca tată? Câtă libertate îi oferiți băiatului dvs. și ce limite îi impuneți?

Cred că lucrul cel mai important în viață este să îți crești și să îți educi copiii într-un mod care să le ofere independență și un loc onorabil în societate. Acestea sunt principiile pe care atât eu, cât și mama lui, le folosim în educația și formarea lui ca viitor adult. Bineînțeles că are toată libertatea de a-și exprima opiniile și de a beneficia de avantajele firești ale unui adolescent care trăiește într-o societate modernă dintr-o țară a Uniunii Europene. Mă bucur că am reușit să îi insuflăm respect pentru valorile importante din societate și pentru credința lui în Dumnezeu.

Ce sumă are pe lună, săptămână, ca bani de buzunar?

Nu este vorba de o sumă regulată alocată periodic, ci de acoperirea cheltuielilor necesare pentru activitățile legate de școală sau de relațiile sociale pe care le dezvoltă împreuna cu colegii și prietenii lui în această perioadă. Evident că atunci când are nevoie de o sumă de bani decentă pentru acoperirea anumitor nevoi sau dorințe, discutăm și hotărâm împreuna cu el cum este mai bine să facem.

“M-aș bucura dacă fiul meu ar alege medicina”

V-ați dori ca băiatul să urmeze aceeași linie cu Medicina?

Evident că m-aș bucura dacă ar alege medicina. Nu neapărat ca să îmi urmeze mie ca profesiune, ci pentru că este o meserie care implică multă dedicare, empatie și dragoste de oameni. Cred că sunt lucruri importante care pot influența în bine dezvoltarea unui copil adolescent și, ulterior, a unui adult. Cea mai importantă însă este decizia lui, pentru că orice om tânăr trebuie să aleagă profesiunea pe care el o consideră potrivită.

Ați avut vreodată probleme financiare? Cum le-ați depășit?

Evident că și în viata mea au fost perioade mai puțin bune din punct de vedere financiar, mai ales după absolvirea facultății de medicină, în timpul stagiaturii și a rezidențiatului. Atunci când veniturile erau foarte mici și încă mai aveam nevoie de sprijin din partea părinților mei. Singura soluție pentru depășirea acestor dificultăți a fost munca, iar după anul 1992, când am devenit cadru universitar și, ulterior, medic specialist, am desfășurat în paralel ambele cariere, didactică și medicală. Ceea ce a dus la o echilibrare a veniturilor mele, fără să fie foarte consistentă.

Pe ce cheltuie cei mai mulți bani Alexandru Rafila

Ce slăbiciuni aveți atunci când merge la cumpărături? Pe ce cheltuiți cei mai mulți bani?

Nu am slăbiciuni legate de cumpărături. Dar întotdeauna prefer să cumpăr lucruri de bună calitate fără ca acestea să facă parte din categoria mărcilor de lux. Așa cum spune multă lume, mai ales cei mai în vârstă, „suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”. Cheltuielile sunt în zona produselor necesare traiului zilnic și pentru câte o vacanță împreună cu băiatul meu. Până la urmă, sunt un om obișnuit care își face singur cumpărăturile direct din magazin sau on-line.

Ce regrete aveți?

E greu de cuantificat în cursul unei vieți de peste 60 de ani câte regrete și câte satisfacții ai avut, dar în general atunci când am regrete, ele se referă la proiecte pe care nu am reușit să le finalizez. Însă sper și am și demonstrat acest lucru, că satisfacția unor proiecte realizate depășește cu mult regretul celor pe care nu le-am putut îndeplini.

Simțiți că reușitele pe care le aveți pe plan profesional v-au ținut departe de oamenii dragi?

În mod evident, atunci când ai o funcție de responsabilitate publică, timpul personal nu-ți mai aparține, decât în mică măsură. Iar o slujbă care te solicită zilnic 12-14 ore, uneori și la sfârșit de săptămână este limitativă pentru petrecerea timpului cu cei dragi. Pot să trec la categoria regrete lipsa de timp din ultimii 3-4 ani pentru a petrece mai mult timp împreună cu fiul meu.

Alexandru Rafila: “Nu mă deranjează niciodată comentariile negative, dacă sunt justificate”

Cât de mult vă afectează comentariile negative din online?

Nu mă deranjează niciodată comentariile negative, dacă sunt justificate și dacă nu sunt legate de atacuri la persoană, nu au elemente de trivialitate sau de agresiune. Criticile sunt binevenite, calomnia și minciuna față de activitatea sau față de persoana ta cu siguranță, nu. Însă m-am obișnuit, din postura de persoană publică, și cu astfel de situații. Ele mă afectează în mică măsură, pentru că întotdeauna mă gândesc la ceea ce fac bine și responsabil pentru cei cu care interacționez și pentru comunitate.

Ați fost vreodată victima bullyingului? Ce măsuri ați luat pentru ca fiul dvs să nu ajungă în astfel de situații?

Mi-e greu să spun că am fost victima bullying-ului, am precizat puțin mai devreme că există tot felul de atacuri în social media și nu numai, la adresa mea. Însă sper ca cei apropiați mie, inclusiv fiul meu, să nu fie într-o astfel de situație. Cred că există o limită și o decență pe care ar trebui să le respectăm cu toții și să ne gândim întotdeauna atunci când facem ceva, cum ar reacționa cei apropiați oricărei persoane dacă ar fi victimele proferării de minciuni, calomnii și amenințări.